Și mă plângeai și mă chemai pe ninse margini de genuni și-n zborul fulgilor nebuni mă rătăceai. Mă înveleai în amintiri cu noi fugind pe străzi cu tei înmugurind... Mă mai șoptești? Mă mai iubești? Străin și ne-nțeles pribeag, pe-al vieții mele trist drumeag...