Ai trădat iubirea mea,
Chiar și cei mai frumoși ani,
Și ți-ai arătat micimea,
Vânzând iluzii la sărmani.

Din cioburi și din tăceri,
Vreau să mă reconstruiesc,
Și să uit tot ce-a fost ieri,
Ca să pot iar să trăiesc.

De la lună vreau puțin,
De la soare, chiar mai mult,
Să nu mai cred în destin,
Și-n al timpului tumult.

Îmi clădesc din răni tăcute
Un altar între suspine,
Să devin pe nevăzute
Călător printre ruine.

Dar e greu și e târziu,
Și nici nu cred că mai știu
Cum ar fi să fim umani
Într-o lume de golani.