te-am așteptat sub felinarul
ce ardea mocnit.
umbra mea tremura subțire,
ca un băț înfipt
în burta pământului.

noaptea se strângea între
mine și tine.

mi-am dus palma la frunte
să te zăresc mai bine,
deși nu mă orbea nimic —
nici viața,
nici moartea.

stăteam cuminte la
marginea drumului,
dar în mine se mai dădeau
toate bătăliile pierdute.
rănile le ascundeam sub haină,
uitându-le cu timpul,
forma și rostul.

a trecut și ultimul autobuz.
n-ai coborât.

călătorii se uitau la mine
pe geam,
manechine
într-o vitrină slab luminată.
unele-mi făceau cu mâna.

eu nu puteam...

mă orbea lumina felinarului
ce ardea mocnit,
ca și cum te-ar fi așteptat.