|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ război Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 9
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-03-15 | |
Ai dispărut în mâlul uitării
Și s-a spart în cioburi griul cerului, Cuvintele rostite și nerostite Au devenit ziduri negre între noi, Cred că ar trebui să îngrop iubirea într-o carte Înainte să mă retrag în munții tăcerii, Or să mă însoțească păianjenii vagabonzi O bucată de drum. Pe pâinea caldă scoasă din cuptor E praful gros de două degete, Din ochii mei cețoşi cad lacrimi Ca niște iluzii pe sfoara timpului. Cândva tu ai alergat în fața ferestrei Și mi-ai făcut semn să tac, Umbrele plopilor erau negre pe sufletul meu, Franjuri de nisip îmi curgeau din ochi, Apoi m-au înconjurat șerpii zile de-a rândul Abia puteam să respir sub greutatea melancoliei Și Pământul se pregătea să cadă în gol. Cum se numește o poezie plină de întuneric, Te-am întrebat, Se numește iubire transformată în ură, Ai răspuns.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate