Sunt umbre ce poartă lumină pe față,
dar inima lor e un drum fără dor.
Te chemă aproape doar ca să-ți fure
ultimul strop de căldură din zbor.

Ei nu iubesc — doar ating ca furtuna:
Vin, sfâșie, pleacă, rămâne doar vânt.
Iar tu înțelegi abia după tăcere
că unii n-au loc în al nimănui sân.