|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Despre Mozart Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 0
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-03-14 | |
Nocturnii. Între timp și infinit
Am ascuns în palmă clipa Și în suflet infinitul, Acceptând că sunt ispita Care-aprinde răsăritul. Lacrima razei de soare Se prelinge pe un nor, Iar apusul simt cum doare Într-un susur de izvor. Vântul vine și sărută Pe obraz suavul crin, Ultima floare pierdută A tăcutului destin. Stelele par că se roagă Ziua ca să nu mai vină, Așteptând să se retragă Într-o lume clandestină. Liliecii vin din zare, Să întrebe, aroganți, Dacă-n noaptea asta mare, Sunt ai timpului jurați. Eu sunt doar un trubadur, Tu, ispita-nchisă-n turn, Născuți din visul obscur Al bătrânului Saturn. Și, de-o fi să ne întâlnim Într-un timp care nu-l știm, Mă aștept să ne iubim Tandru și va fi... sublim.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate