sufletul mi se rupe ca o sfoară putrezită
când toate se pun în spinarea fragedă a copiilor
gingășia lor de ghiocei nu mai mișcă mințile otrăvite de fală
să fii plăpând nevinovat că iubirea te-a adus în lumea asta imposibilă
este lesne de trecut cu vederea

viziunea este acum spre siluete de drone
descompuse în ceruri tot mai mohorâte unde adevărul stă ascuns în adăpostul de câini

mă dor ochii umezi ai copiilor lumii
să ignori atâta gingășie este cel mai crunt război cu viitorul nostru

întreb și eu ca un moromete încotro ne îndreptăm

oare nu e mai bine să ne întoarcem la origini
la învățăturile curate
la cele șase zile de școală
la cei șapte ani de acasă

simulările ne omoară sufletele
ne distrug
ne îngroapă
ne uită
ne risipesc