Paradisul meu cu iubire l-am împrejmuit,
să nu lase maleficul în el să pătrundă,
ajunge cât zei nemiloși l-au dijmuit,
în sărăcie și nevoi lumea se afundă.

acum sunt martora tributului de sânge,
plătit de soldați în războiul cumplit,
cu lacrimi amare și Dumnezeu plânge,
căci cerul este de rachete răscolit.

dar pe stâlpii iubirii berze își fac cuib,
visurile lor de pace nu pot fi ucise,
le hrănesc cu lumină uneori le îmbuib,
le înmiresmez cu parfum de narcise.

dau la o parte gânduri indecise,
continui să lucrez la proiecte precise.