|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ război Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 10
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-03-12 | |
Vivian avea picioare moi
și gambe aurii și degetele ca mătasea împletită pe fruntea frasinilor. Vivian trăgea din țigară până îl ardea. Vivian nu mușca vocalele, doar le rostogolea pe stabilopozi își arăta dantura și șoptea în barba ta, a mea. aprindea singur luminile în salonul de la parter și tot el le stingea, avea fața întinsă și lină și tâmplele răsfirate peste tastaturi. cânta pe două voci ca ultimul loser și nu privea pieziș când îți zâmbea până se topeau ultimii cercei de gheață de pe crestele Babilonului își făcea pașii de noapte în rondul de crizanteme al trezoreriei mânuia cu atenție o pereche de căști surde și mute. Vivian nu știa să vorbească până seara târziu și te măsura cu latul de catifea al ceștii de cappuccino con schiuma di latte la infinit și înapoi și dădea semne că o să îmbătrânească prematur purta la el mustăți de lapte și ulei de motor în batistă era îmbrăcat în frunze de dafin gri-fabrică cu inserturi de organza și tafta făcea piruete în salt banal și-apoi te saluta cu mâinile în cruce fixă pe piept și încă o bezea din vara lui eternă de după plasele pescărești de nadir alb Vivian abia se întrupa
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate