|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Legistul fericirii Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 2
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-03-11 | |
Când ochii mei s-au văzut
pentru prima oară, era ca acum primăvară, și au convenit că merită urmăriți. Oglinda asta sucită îmi va lipsi într-o zi după ce pământul cald, dulce și înecăcios ca o brownie mă va cuprinde sorbindu-mi neputința ca pe o supă cremă eșuată. Are stomac bun! au zis ei. Nu a judecat și nu a premiat pe nimeni pământul ăsta! E un veritabil agricultor! Când vine vremea își scoate afară măruntaiele verzi ca pe o podoabă capilară însetată de lumină. De închid ochii spre soare, culori calde îmi pălmuiesc privirea, intermitent, violent ca paletarul unei mărci de vopsele propusă visatorilor. Benzi albe încă urcă pe tulpinile cu obrazul brăzdat de vânt. Imaculatele livezi cresc din nou puzderii de popcorn printre ramuri, scriindu-și în cuibare partiturile înaripate pe care cerul e pregătit să le răsfire. Are curajul repetentului, și amândoi ne prefacem surprinși invocând virginitatea momentului. Am pus o pânză peste oglindă, să nu ne doară mugurii, fumul, vaca domnului, cuibarele cu ouă pestrițe, sudoarea, parfumul și primul tunet... Cu nerostite cuvinte, pânza își regretă consistența, tânjind după o felie generoasă de brownie. E primăvară, iar și iar.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate