Un palid început de primăvară,
O schiţă a soarelui ce se ascunde
Vântul ce în gând îmi pătrunde
Şi poate străzile cu luciu de ceară…

Oraşul îmbie cu tăcerea cărărilor lui,
Și zgomotul pare atât de departe…
Păşim împreună pe cărări apropiate,
Doar eu şi norii cei gri ai cerului…

E linişte, tăcere şi doar singurătate,
Paşii mei mă poartă fără să ştie unde,
Ca într-un basm ce gândul îl ascunde,
Zăpada încă deschide cărări ciudate…

Privindu-mi paşii de departe,
Ca-ntr-o grădină lipsită de poteci,
Mă pierd și tu singurătate treci,
Zâmbindu-mi cu-atâta răutate…

Ia-mi liniştea gândului de vrei
Şi dă-mi căldura unui soare.
Ia-mi iarna cu tăcuta ei ninsoare,
Dă-mi zâmbetul pe cărările paşilor mei…