Aşa sunt eu, nebunul cel dulce,
O piesă pe tabla de şah a iubirii,
Regina eşti tu şi gândul se duce,
La gustul de vis al nemuririi...

Cu fiecare pătrat sărit înspre tine,
Mă simt mai vesel, mai plin de iubire,
Diagonala mea albă cu flori pentru tine,
Îmi pare un vis frumos din amintire...

Te ştiu parcă din jocuri de acum uitate,
De ani buni sau poate chiar de ieri,
Remize în care ades pe înserate,
Te tot chemam în turnul alb sărutul să-mi oferi...

Şi îmi zâmbeai strunindu-mi calul năzdrăvan,
Îmi aminteai de apărarea siciliană,
Îmi potoleai avântul de oştean,
Pornit să cucerească mâna-ţi diafană...

Un dulce deja-vu îmi pare totul între noi,
Un joc jucat poate-ntr-o altă viaţă,
Mutăm acum, ţinându-ne de mână amândoi,
Regină aş vrea să-mi fi în fiecare zi din viaţă...