am murit, iubire, traversând nesăbuit

roşul lăsat peste anul sabatic al

dragostei, gândurile îmi fugeau

la clasamentul final înainte de playoff,

la doza zilnică de fortifikat escaladată,

la un einhell mai performant, metonimii

ale debuşeurilor presupuse şi necesare,

prostii de-ăstea fără însemnătate

din perspectiva unei mari iubiri

cât pe ce să fie listată la bursă

am murit, iubire, pe patinoar, vara

mi-am rupt pe o coajă de banană

coloana infinitului tratată drept umeraş

când mi-am sprijinit cămaşa, cam cum făceam

pe ghidonul bicicletei ergonomice cu sacourile.

nemiloasā mai e viața când sfidezi

functiile primare ale celor care te înconjoară...

aşadar pot spune că dragostea e pentru iubit

şi bețişoarele chinezeşti pentru mâncat,

şi vezi, ajungem iar la seara când arātai

spectaculos cu părul strâns la ceafă

cu doar două bețişoare chinezeşti,

când am murit, iubire, de uimire,

regretând toate abaterile pe care

nu am apucat să le comit.