|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ război Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 10
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-03-08 | |
De la potopul lui Noe,
apele trec peste pietrele ancestrale, spre orizonturi de spumă și umbră. Chiar și sentimentele, cu aripi de ceață, se izbesc de stâncile sufletului, nerăbdătoare să curgă mai departe în deltele luminii. Dar arca a rămas suspendată undeva între cer și pământ. În unele nopți cu lună îi vezi conturul tremurând, atins de o scânteie ce zboară din focul ochilor tăi. Și atunci înțeleg: potopurile nu vin doar din ape. Uneori ele ard. Mă-ntreb dacă, într-o zi, o altă arcă salvatoare din a iubirii ardere va fi creată. Vom găsi și noi loc în ea?
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate