A redacta pe foaie albă , e pur ,
dar și nesățios .
Iar a scrie cu cerneală poate fi evaporos . Pătează , șterge ,ia și scrie ,
dar sensul poeziei ?
Visezi o lună , apoi un soare ,
trăiești în palme , apoi iar dispare .

Creezi fel de materii goale ,
fără sens și scrise agale .
Un om care nu poate vedea ,
unde vede ce e viața ?
Dar o un trandafir uscat ,
e mort , sau gata de înviat?
Când stai cu capul aplecat,
te taie sabia sau iar ai scăpat?
Așa visează un copil dar cu venin .
Așa gândește un rechin
,cel care te seacă de venin.

Fugi încotro apuci, și vezi ca te ajungi ….
Nu e neterminat nimic ,
ce creezi , e decat un ritm .
Așa te ai obișnuit să simți?
Ritmuri de muzici ?
Sau ai ales o foaie plină de cerneală
dar goală în interior ?
Glumesc , o foaie n are suflet
cum nici omul fără veacuri .
Nimic nu are viață ,
nici iubitul tău în noapte .

Principiul există în minte ,
dar nu prinde aripi spre cuvinte ,
cum nici tu nu poți cânta
dacă nu l slujesti pe Măria Sa .
La cine te ai gândit copile ?
La mine sau la tine ?
Ei nu există în viața ,
sunt un vis frumos pe o ață ,
sunt o vrajă ce dispare
și apoi te seacă de la picioare .
Nu ți le taie , nu te speria ,
mersul e plăcerea ta .
Dar dacă vei alerga spre nimic ?
Atunci va mai fi decât un mit .
Iar ai rupt o ,nu i așa ?

E normal când lampa nu i a ta ,
e al ochiului lumina ,
ce sclipește dar fără benzină .
Nu o arunca copile !
Va arde fără oprire …
Asta dacă nu ți dorești,
să trăiești fără povești ..