|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Mama casă Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 8
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-03-05 | | Încă nu am reușit să opresc avalanșa gândurilor mele. Cimitirele sunt pline de ele, întinse ca niște umbre în așteptare. Morții își întind mâinile cerându-le unghiile tăiate sau poate doar o mângâiere de la cineva care încă respiră. Unii se sfărâmă în cioburi mari de mine, apoi se întorc, câte unul câte unul, tras înapoi de sufletul mutilat care mai târziu târăște ultimele speranțe rătăcite. Prin străduțele cimitirelor, căutând un loc pentru un templu uitat, pentru o lumină care nu mai știe cum să ardă, sau pentru mine care încă mai caut drum spre liniște.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate