Iarna, pădurea de la Gheorghițoaia năpraznică,
Îmbrăcată-n promoroacă coboară lin, magică.
Din Valea Rea și Dealul Mare săniile vin,
Cu lemne spre satul adormit duc focul în cămin.

Oameni înghețați, dornici de pâine caldă și sfântă,
Mâinile tale ne strâng în îmbrățișare sfântă.
Focul tău-doctor, derdelușul – bucurie cară,
La Sinești pădurea coboară în lumină rară.

Sănii cu clopoței sună vindecarea îndată,
Satul adoarme-n îmbrățișare catifelată.
Sub mantia de omăt visurile se țes domol,
Iarna ne ține-n palme cu pâine și lemne-n ocol.