Armonie

Anul trece și se duce,
Iar eu sper să ia cu el
Răceala din cuvinte,
Și pedeapsa din apel.

Vreau să fie armonie
Între mine și între el,
Să fiu rima-n poezie
Și culoarea din drapel.

Să se piardă-n tăcere
Umbra viselor ce dor,
Să rămână doar lumină
Peste apa de izvor.

Să ne regăsim spășiți
După viscol... după ger,
Copiii năpăstuiți
Ai penultimului cer.

Iar din vuiet de furtună,
Și din aburi de mister,
Doi străini să se întoarcă
În același ultim cer.