O cărare la mare căutare.
Mi-am mușcat limba
Să nu-mi uit locul.
Când, ce să vezi!
Peste zare norii negri își anunțau
prezența.
Am continuat să tac până
soarele ne-a redat
umbrele
strâmbe și grase.
Am plâns...
Am pus un zid acolo
pentru că umbra ta era
ca o piatră de mormânt.
Nici n-am văzut curcubeul.
Încotro?
E noapte!
Umbrele noastre fac
pietre de mormânt
pe lună.