așa mă ridic
un aer împins din diafragmă.
durerea se desparte de pielea
comună.

nu ne privește în ochi.
comunică doar prin respirație
și desen.

atingerea vine prima,
cuvintele mai târziu.

memoria nu pune întrebări
nici nu cere răspunsuri.
mută greutatea
dintr-o parte în alta
până când rămâne
ce poate fi dus.

un gol în care pietrele
învață tăcerea