mi-e dor de tine
și când ești aici,
privirile noastre
deschid căi largi când se recunosc,
cuvintele devin gesturi
și gesturile tăceri
iar acum
în suflet
se rescriu
mișcările,
în cuget
se toarnă un fel de ceață născută
pe crestele iubirilor înalte
și noi,
la geam,
prin aburii respirației
notăm planuri pentru veșnicie.

Tu-mi ții degetul
și-l miști de jos în sus
în sufletul tău,
devin picătura care se strânge
sub deget
este din ce în ce mai mare,
mai clară,
mai vie,
mai albă,
mai plină,
până când
te recunoști
complet,
viu,
adevărat,
frumos,
real,
iar eu,
inclusă în
Tine.