|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Poem Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-01-09 | |
în est
mirosul de iarnă și rugină e un clopot pentru țipetele pe care și așa nu le aude nimeni gloanțele locuiesc în piepturi inimile pleacă în locuri mai bune alb negru și roșu mult roșu curge șiroaie de parcă Dumnezeu ar plânge prin oamenii care nu mai sunt pentru noi restul care încă învățăm de fapt că ne e bine CC - cenușiul cenușii e o potecă care duce spre nicăieri în fiecare o potecă ce mestecă anii ca pe o gumă și apoi o scuipă când rămâne fără gust pentru că așa e dragostea uneori când se desprinde de trup era bine când eram tineri și iubeam ne iubeam- de parcă eram în cireșul din capătul străzii fiecare pe creanga lui jos un mătăhălos cu varga în mână țipa iar ați venit la furat la muncă dragostea e pentru oamenii fără ocupație nu o să se aleagă nici praful de voi cel mai scurt drum e drumul fără întoarcere inima pe care-o ții bibelou cu câteva mileuri așezate colțuri întunecate și puțin praf în unghiurile moarte nu face lumea mai bună etichetele se rup pulsul se rulează ca pe niște șenile de tanc frica se arde obuzele emoționale se trag iar ochii se dezlipesc de pe radar nu investi ceea ce nu îți poți permite să pierzi cumpără acțiuni la all time high acolo unde știi că fundamentele nu s-au schimbat râzi printre bitcoinii care-ți împânzesc portofelul virtual păstrează Rigetti pentru copii care cresc spune-ți ce ai de zis când partea tăcută preia controlul când altora le este frică tu să fii lacom așa e și cu viața când ți-e frică tocmai atunci trebuie să o trăiești să o iei în piept să te arunci în Dunărea înghețată să prinzi crucea de Bobotează să țipi să cânți să dansezi să fii bâlbâit să să să să știi că niciun om care a ajuns prea aproape nu a fost neînsemnat că nu a luat nimic cu el și doar a lăsat banul e banul e ban tot ce îmi imaginam acum zece ani că mi-ar umple viața am dar e ca și cum ai depozita cutii goale într-o încăpere goală golul din golul din gol știam că e doar o aliniere la standardele și așa crăcănate ale vieții niciodată nu trebuie nimic dăcă vrei să poți merge înainte înainte înainte trebuie să dai să dai dai
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate