iau un cuțit
și-mi tai foamea.
o haină atârnată de perete ca o aripă
își caută trupul cald.
stau la geam privind în gol —
un bărbat intră în curtea vecină strigând:
vine inamicul,
au ajuns tancurile pe malul celălalt al Eufratului.
tata rostește cu o falsă liniște:
stați cuminți, copii, și mâncați.
mama își mușcă buzele
uitându-se la noi.
oamenii s-au adăpostit
la umbra unui zid.
geamurile caselor
și farurile mașinilor
vopsite în verde.
bărbații în magazine
cu radiourile în mâini
numără avioanele căzute.
tace toată lumea —
se anunță ceva important:
un prizonier evreu
va fi dat în direct la televizor diseară.
ne așezăm în fața televizorului.
pentru prima dată vedem un evreu —
era un om care semăna cu noi,
doar că era ușor speriat.
cobor în gară,
intru în lactobar,
mă așez la masa unui coleg.
Mahmoud din Siria.
Solomon din Israel.
mâncăm în tăcere,
ne ridicăm
și plecăm grăbiți
în direcții diferite.
străzile sunt atât de albe —
ninge de câteva zile în continuu.
acum,
în casa noastră
unde tata, de multă vreme,
nu mai ia masa cu noi —
un măslin rodit
și doi brazi înalți.
deasupra,
păsările se grupează în stoluri.
vine toamna.