MUNŢII CARPAŢI
(de Ziua Internaţională a Munţilor: 11 decembrie)

În ţara mea-s munţii Carpaţi,
De mulţi turişti des vizitaţi;
Ei sunt mereu o poezie
Ce o "citesc" cu bucurie.

Carpaţii-s braţele cu care,
Cu bucurie şi pudoare,
Ea, ţara,-mbrăţişează cerul,
Precum a spus romancierul.

Ei sunt a ţării mele fală
Şi-s o coloană vertebrală;
Au şi păduri, şi stânci, izvoare,
Iar pentru ochi sunt o-ncântare.

Au şi mister, şi frumuseţe
Ce ochii pot să ni-i răsfeţe.
Ei în a ţării noastre vatră
Par nişte "uriaşi de piatră".

Privesc la ei cuprins de vrajă
Şi ştiu că ţării îi sunt strajă,
Că veşnic, ca şi în trecut
Carpaţii ţării-i vor fi scut.

Ei sunt simbólul măreţiei
Şi sunt simbólul trăniciei.
Carpaţilor le-nchin poeme,
Pân' Domnul Sfânt o să mă cheme.

(George Budoi, 11.12.2025; Poezie.ro).