nu și-a auzit niciodată sunetul apei,
nici măcar în coșmarurile ei zilnice.
fiecare vineri
e un vagon de dormit.
în vis eram împreună,
îmbrățișați de aerul liber.
ființe fără număr
se roteau în jurul nostru.
îmi frec ochii,
pipăi partea dreaptă a patului,
o răcoare îmi trece tiptil printre degete.
e vinerea iar
o răsucire abia observabilă.

sângele își urmează cursul în tăcere