sunt pe culoarul timpului între vechi și nou,
am o viziune, un program, o direcție,
fac pași spre lumina creativității,
întâmpin viitorul fără nici o obiecție.

retrăiesc sentimente de dolce fare niente,
festivalul romanțelor răsună în boxe,
perdele de ploaie absorb din aer noxe,
liniștea lichidă își face albie prin sufletul meu.

lumina poeziei, dulce fel de vindecare,
a rănilor produse de spinii fricii de întuneric,
să răsară bucuria dintr-un lucru oarecare,
inima să mai resimtă providența divină.

mă simt locomotivă, trag după mine cu putere
vagoanele cu amintirile trecutului, colosală avere.