|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Ideile au consecințe! Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 1335
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-03-16 | | -69- Din câteva acorduri, nostalgia o recompui, îi dai mereu prestanță, de praf să șteargă visele hoinare. O lași o vreme în adânc să cânte, în libertate, fără stratageme. Pân’ la erupție, domnește visul.
Împaci în sine visul cu speranța, culoare să primească orice sunet care-ar pătrunde-n spațiul plin de semne. Un tempo liniștit și plin de vrajă păstrează sunetul în ape limpezi. Și parcă fără larmă curge totul.
Cu vremea, ies din sine fără tumult acorduri noi, visate-n alte nuanțe, dar toate-n cuibul vechi își au sălașul. Oricât s-ar înălța în zbor frenetic, toate își au originea-n ființă. Și-acolo-i prototipul fără seamăn.
Nu, firea nu e oarbă, descompune ceea ce și-a epuizat destinul, ca alte forme să primească viață. În tot ce e finit foșnește viața, vibrează nostalgia altor timpuri. Și moartea e o muzică înaltă.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate