Ființă zburătoare, ce aripi nu mai ai
Oprește te din treacăt, și-o clipă, stai.
Cu aripile frânte să zbori tu tot mai poți,
Nu te gândești deloc la tine, mereu la toți.

Ai fost un pom de țară pentru oceane moarte
Și singura lumină din locuri întunecate.
Acum te odihnește, lasă valurile lumii să te poarte
În locuri ce de sus păreau prea explorate.