de-o vreme lungă timpul e maniac
mă aruncă în furtuna dorului neostoit
dacă m-aș ascunde în vis de liliac
mi-aș simți sufletul de lumină iubit.

aș atinge cerul cu ramuri violete
în roua stelelor m-aș scălda uneori
onirică iubire aș trăi pe îndelete
și m-aș simți mângâiată de sori.

Luna mă iubește îi stau în poală
și îi spun povești cu final fericit
mă simt și noaptea la a vieții școală
între pagini psihologice m-am adâncit.

mi-am umplut cu lumină emoția goală
freamătul destinului nu este tacit.