Câteva raiuri au trecut prin mine,
chiar și atunci când singurătatea
îmi sublima lipsa ta în înalt
atât de mult cântărește și azi
cuibărirea-n îmbrățișarea celuilalt,

Nu mai suntem pe urmele niciunui adevăr,
găzduiește-mă-n carnea ta,
ca-n ritualurile vechi
măcar un minut la fiecare pas

câteva raiuri să treacă prin noi
reluându-ne-mbrățișările
de unde-am rămas...