-1-

Doar adierea frunzei de altădat’

domolește cadența tăcerilor.

De undeva strigă un părelnic vis.

 

L-ai urma, dar nu mai e întoarcere,

nici punte pe care să treci curajos.

 

Greu de străbătut, alte punți se deschid.

 

-2-

Ușori îți par anii, de parcă n-au fost.

Bilanțul a ce-a fost, doar miere și scrum.

Prezentul, iluzie a duratei.

 

Amintirile de-ți storci ca pe struguri,

O să rămână vie esența lor?

 

Strânge-ți toate durerile! Și-așteaptă!

-3-

 O vară din care-a plecat iubirea,

încet, luându-și cu sine durerea.

O vară în care e trist fără vis.

 

Nu se-ntâmplă nimic, doar în tempo lent

O frunză adie spre altundeva.

 

Din altcândva, totul stă să înceapă.