Mi-e bine în vara ce-i zâmbeşte ei
Și toată lumea mea e-n palma ei,
Cu linii line și degete sprințare,
Din podul palmei gust picături de mare...

Mi-e bine-ascuns în zâmbetele ei
Și gândul meu lipit de tâmpla ei,
Șuvițe ce lunecă pe fruntea mea agale,
Și farmecă visarea, o mare de petale...

Mi-e bine pierdut în ochii ei
Și glasul meu sorbit de buzele ei,
Un dulce gust, o scurtă apăsare,
Ce picură în suflet numai încântare...

Mi-e bine-așa cu liniile trupului ei
Și palma mea conturând umărul ei,
Finețea pielii calde, ca o mătase moale,
Tresare, urmând a palmelor mele cale...

Mi-e bine în vara ce-i zâmbeşte ei
Și toată lumea mea e-n palma ei,
Totul e-al ei și ea a mea....sau eu al ei...