La cișmea des, pe-nserate,
Stând vrăjită-o vezi, și iară
Apă scoate pe-nserate
Ciuturi urcă și coboară.

În fagi înalți stăncuța saltă,
Ea ca umbra se-nfiripă,
Părul galben blând îi saltă
Și guzganii-n curte țipă.

Lingușită de ruină,
Pleoape-și pleacă, inflamate.
Ierburile în ruină
Sub picioare-i cad uscate.


Traducere Mihail Nemeș