A mai trecut o vară și atât de mult mă doare
Că nu te-am întâlnit pe nicăieri pe unde-am fost
Mă doare o planetă locuită care moare
Și o pădure veche retezată fără rost

Mă doare frunza care-n zbor te-a mângâiat pe pleoape
Și salcia care se-apleacă trist în calea ta
Și-aștept groparul cel de vise să mă-ngroape
Într-un mormânt de frunze prin oraș pe undeva

Mă doare toamna-n care mi-e atât de dor de tine
Și un amurg care mai scânteiază-n răni adânci
Dar eu te-aștept în munți prin șisturi cristaline
Până voi fi căzut vânat de vulturi între stânci