Ochi de vasilisc, suflet inocent și copilăresc
După chipul tău angelic acum iarăși tânjesc
Adierea focului din buclele tale îmi păstrează
O fărămă de speranță ce nu mă enervează

Ce mă țină încă viu, copil al toamnei
Ce încă îmi dă curaj, fiica toamnei
Să pot să fiu eu așa cum sunt cu adevărat
Un suflet nobil, puțin pierdut și cam exasperat

De taina Universului mistic ce ne înconjoară
De toate gândurile astea ce ne cam omoară
Zilele, săptămânile, lunile și chiar și anii
Și lașii care își au stăpâni doar banii

Nu e cu putință să îți mai spun de dorul meu
Uneori îmi pare că sunt Dumnezeu, uneori ateu
Dar în final sunt doar un nemernic și gândesc
Dintre toate stelele cerului, doar pe una o iubesc.