Aici, în garsoniera cugetului meu, totul e poezie.
Pereții scorojiți expiră cuvinte ṣi angoase ṣi dor
Plafoniera ruptă recită versurile dragostei ce ar fi putut să se nască.
Parchetul putred vibreaza odata cu tine, iubite
Și eu sunt o relicvă. Pierdută în întunericul minții arunc cu rămăṣițe de cuvinte spre tine, cu frânturi de silabe ṣi coji de iubire pe mormane de vină.
E greu să-nțeleagă vecinii cântărețul din mine.
Căci în camere luminoase înṣirate de jur împrejur viața e alta
Dar la mine, aici, e o altă trăire.
Și timpul e altul, copil rătăcit ṣi fragil al minții mele ce vibrează la alte legi.
Și ochiul e altul, îl arunc dincolo de lumi, îl feresc de priviri
Eu te am doar pe tine, printre urlete de stele ṣi amintiri de embrioni.