aceasta nu este o poezie vizuală. valabil și pentru textul anterior.
ai aici exemple:

http://www.poezie.ro/index.php/texts/poetry/topic/visual/Vizual%C4%83



Absurdul absurdului surdului nimănui
Este să fii surdul oricărui durdului;
Și să scrii întotdeauna fără să simți,
Și oamenii să simtă-n urma ta doar zimți;


Abisul abisului visului nimănui
Este să ajungi gol deplin pe-un grui;
Suprarealist de dadaist -la dentist
Te vor opera de emoții, ca pe un autist;


Internetul Ethernetul vidternetul
Este zona tuturor golurilor -abisul
Nu a fost nicicând mai lipsit de mine
Atunci când, lipsită de tine, fără mine


Stau și aștept o pasăre oarbă -cristal
Și sunt ovală, grea, pe un piedestal;
Mândria și orgoliul, absurd teritoriul
Dintre mine și toți ceilalți - crematoriul...

Sunt pentru că nu sunt culoarea curgând
Din sângele neînchegat, moale, fremătând:
"AJUTOR AJUTOR AJUTOR AJUTOR AJUTOR AJUTOR
Nu mai simt nimic, nici de-ar fi să MOR!"

Controlul pastelor devenit CTRL+PASTE
Iluzia himerei viselor devenite caste
În excesul de religie, și lipsa de spirite
Am să dau END acestui ciclu de năpaste...

DELETE dacă aș putea trecutului umbros,
La marginea unui Insert de Emoție miraculos,
Între ochii mei și coapsa ta plină de jos,
Acolo unde stelele se odihnesc maiestuos.

Vă rog frumos să mă dați afară de aici!
O să dau Fn+Prnt Scrn la tot ceea ce zici,
Și o să apreciez nevoia ta să mă contrazici,
Atunci când din Wireless în litere o să pici...

Te rog nu mă judeca după cuvintele mele,
Ci dă un pic de Backspace în pretextele
Unui Shakespeare omorât de lire, și visele
Sunt Home în secolul trecut posedat de stele.