Concurs de poezie
Doliu

Am auzit cã ești mort dupã mine dar nu de-aia sunt îmbrãcatã în negru.
N-aș fi zis cã mã placi dupã felul tãu atât de vesel și integru.
Poate ești și timid și de aceea nu ai fãcut niciun pas.
Sedusã de tine mi-ar plãcea sã mã las.


Numai cã vezi tu și eu sunt moartã de câțiva timpi.
Am mâinile reci și fața albã; inimã-mi stã cã pe ghimpi
De teamã sã nu fie bântuitã iar de acele fantome
Dorințã, disperare,dor și neputinta… urâte simptome.

De bunã voie l-am adus la mine în casã.
M-am lãsat sedusã de vocea lui suavã cã un fir de matasã.
Voce care îmi înconjura capul și în minte îmi cosea idei.
Himere împreunã am trãit apoi a plecat dintr-o trãsãturã de condei.
A devenit și el himerã la rândul sãu, dispãrând în zorii dimineții
În urmã sa lãsându-mi sentimentul de sfârșit al vieții.
Apoi mult timp am simțit dorințã, disperare, dor și neputințã.
Demoni ce au strãpuns și s-au jucat cu a mea ființã.


A trecut ceva timp pânã ce vântul mi-a suflat dorul departe.
Stelele mi-au luminat ochii și mi-au vorbit în felul lor aparte.
Am înțeles cã fãrã întuneric nu ar mai fi strãlucit și nu le-aș mai fi vãzut.
Așa-i și-n viațã, cã sã apreciezi când te simți bine, mai întâi trebuie sã te fi durut.


Așa cã dragul meu tu ești mort dupã mine, eu sunt doar moartã.
Ca o lașã m-am lãsat rãpusã, acceptând aceastã soartã.
Înainte sã vii la mine, trebuie sã știi om frumos și alegru
Cã țin doliu de iubire, de-aia sunt îmbrãcatã în negru.