Eram într-o zi, într-o gară,
Trăgeam după mine-o poveste,
Așteptam acele trenuri
care nu opresc niciodată,
Urmăream oamenii care, cu toții,
mergeau în aceeași direcție.

Număram urmele oxidate de pe peroane...

Au mai fost pași care visau la trenuri,
trăgând după ei o poveste,
în aceeași direcție.