sunt martorul iluziilor mele,
mă pierd prin viață, dar și printre stele.
da, recunosc, sunt doar un visător,
însă nu pot să fiu nepăsător.

iubesc, căci oamenii iubesc adesea,
urăsc atât cât să îmi treacă setea.
cu fiecare zi ce se strecoară,
realizez că viața-i o comoară.

nu am regete mari — ce ușurare,
sunt valul ce se plimbă-ncet pe mare.
sunt tot ce poate fi, dar nu mai este,
rămân ce-am fost — și-atât: doar o poveste.

nici glorie nu vreau, nici recompense,
îmi place să fiu simplu și să-mi pese
de cel ce-ntinde o mână să-l ajut —
am făcut bine-atât cât am putut.

ce pot să spun? îmi văd de drum.
acum focul e viu, mâine e scrum.
viața-i frumoasă, merită trăită —
iubește, ai voință și credință.