Viața e un joc-destin
Când stau drept, apoi mă-nclin
Absorbind gânduri răzlețe
De la cât mai multe fețe.
Jocul e amorezat
Când o fată și-un băiat
Au uitat să mai iubească
Chiar și floarea cea albastră.
La final de gând sfios
Când sufletul e-ntins pe jos
A rămas doar ea speranța
Hoața, hoața, cotoroanța...