Nopțile mă-nvăluie cu straturi lăptoase,
de beznă cu păsări oarbe în turle,
atmosferă lugubră cu miros de lemn putred
și urme de pași prin noroi.

Ai trecut suspinul prin colacul de ceară
cu degetele arse de lumânări,
himerele în care locuiești
într-o scorbură adâncă de somn
se zbat în gol,
ca două clopote-n furtună.

De ploaie caii câmpiei fug în pădure,
fulgere le luminează drumul.