îmi bat cuie-n tâmplă

câte unul pentru fiecare lacrimă

decupată din ochii tăi creponați

parcă te și văd

cum te uiți la mine

cu privirea strepezită

decojind cuvinte

de sensuri existențiale

și rosturi în doi



ce bine că suntem!



rămâneau cuiele de noi

și lacrimile nedecupate