Deschid ochii pentru o nouă zi
iar ei nu văd decât iubire, iubire,
pentru că au exersat de cinzeci de ani
nostalgii, amăgiri, suferință.

Îmi văd fața în oglindă
dar tot la tinerețe visez,
deși nu mai dorm,
deși sunt trează;
aștept parcă un sărut
iar el
tot nu mai vine...

Nu ar fi bine,
dacă tot nu-i aici,
să mai dorm puțin?