De Eminescu nu mă leagă
Decȃt un gȃnd mușcat de vreme,
Supusă fără anateme
Iubirea mea spre el e-ntreagă.

Cu versul lui îmi spăl privirea
Ȋn miezul unui codru falnic
Și gust din fructul lui cel darnic
Contemporan cu fericirea.

Vrăjit în gȃnd de bardul vieții
Adorm lȃngă izvorul rece,
Cu rouă vrea să mă înece
Luceafărul din dosul ceții.