dezgolită glezna-mi doarme
roșul așternut o’ndură
florile prin epiderme
se uimesc de pe verdură

de prin ochi de întuneric
verde caut mâna’ți vie
cerul azi inundă seric
lungi dureri de colivie

gustul tău iar mă străbate
izbăvindu’mi tainic plaga
mă transformi in finitate
apă și pământ e vlaga

îmbrăcat cu’a mea suflare
cerc suspine cheamă zorii
mă cuprinzi în tot ce doare
și nu te opresc nici norii