seară de ianuarie
pe stradă răzuită cu zăpadă
beteala nervoasă fâșâie în brazi
aruncați la bordură
gerul își smiorcăie psalmii
brațele și picioarele, rigide cum
lemnul uscat
rășina încheagă pe obraji escare
cu gust de tămâie
afund ceafa
adânc în coapsa resemnată a zăpezii
și oftez
pe piept sticlesc cioburi de inimă
globul din care a ciugulit un corb
la prânz