cum ai ciupi o coardă și-ar suna vesel, nemaipomenit de vesel,

de parcă te-ai trezi în larma unui pâlc de adolescenți voioși nevoie mare,

fără ca nimeni să știe de ce - și nici nu trebuie -,

cum ai încerca să măsori intensitatea unui vis - eșec total -

sau distanța dintre a avea fumuri și a fuma liniștit, visător, fără de gânduri,

așa se duce tinerețea, scenetă triumfală, cu replici scurte, banale,

nu-ți mai rămâne decât un cer, sub care să-ți afișezi speranța rămânerii în timp,

tot ceea ce n-ai știut să păstrezi, tot ceea ce ai învățat să învii în memorie.

 

bătrâne Geo-maître, nu avem deloc semnale c-ar fi posibil să revină tinerețea,

și totuși, chiar dacă tot ce gândim ar fi doar apă de ploaie,

din adânc se naște și se întoarce-n adânc.