Pe căile ce le-am urmat, cu mulți m-am intersectat.
Desigur, acei ca mine; decedați mai cu vechime.

La urcare foste rude, amici, camarazi de lupte!
Tatăl meu și mai devreme! m-a-nsoțit o bună vreme,
fratele și el, la fel, chiar m-a îndrumat nițel.
Mă rog, cât a fost posibil, din ce este permisibil...

Cu toții ne-am revăzut, când și mama s-a pierdut.
Când și ea viața și-a dat-o, toți în prag am așteptat-o.
Fiind extrem de credincioasă, Îngerii s-au dus acasă.
Nici vorbă de drumuri grele, străbătute printre iele.

La fel sor-mea, ce-n credință a avut multă silință
și-a găsit drumul pe dată, când a fost repatriată...

Dar mereu ne-am întâlnit, când dorul ne-a ispitit
căci ceea ce leagă-n Rai, este dragul ce-l purtai,
simpatia, afecțiunea; altruismul... sfiiciunea!
Dacă jos nu le-ai purtat, prin Cer ești însingurat.

Dar de urici mai mult pe scară și ele devin povară!
alungate fiind din târnă, de iubirea fără cârmă
numai că așa trăire, prea puțini poartă în fire!
surse-având spirituale... făr' de versiuni astrale.

Este-o stare, ce mai sus, are unicat status
fără de-alte retrăiri, ce-au apus ca-nrâuriri
și care sunt exersate, de sufletele întrupate.

Mai încolo chiar și ea! va să fie mult prea grea,
starea de beatitudine, depășind-o-n magnitudine...

Cei care-s mai înălțați; de spirit mai afectați
pot oricând să mai coboare, de cei dragi să se-mpresoare.
Ăialalți, ce-au fost mai falși, nu pot face în sus pași,
dar oricând pod coborî, de nu s-or posomorî.

Legea este generală; calea înspre jos e doară
după ce vei fi ajuns, la cota ce ți-e-ndeajuns,
nivel care-i indicat, de spiritul acumulat
în viața de pe Pământ, prin trăiri, fapte și gând...

Nu poftiți la genialitate, talente; studii prea înalte!
Toate astea au sorginte, contra validării sfinte!
de nu-s însoțite-n viață, de-o spirituală soață
căci cu ele pot aduce, aroganță... stări năuce...

Ce pe sus se-apreciază, e ce-n suflet fermentează
ca smerenie și modestie; faptele de omenie,
credința, compasiunea; adevărul!... nu minciuna...

Materialismul minte! când vă tot vâră în minte
cum că viețile banale, nu pot fi memoriale
sau o face-n neputința, de-a-nțelege ce e ființa
și care i-ar fi parcursul; sursa, scopul și discursul.

Credinciosul, mult smeritul a trăit deja măritul!
stare care-a fost fondată, pe un ego de-altă dată
căci și el a fost cândva, întru sine... cineva!
dar a reușit să se ridice, egotismul să-și abdice
întru vieți anterioare,-ntr-alte ere, similare.

Acu-s cei ce pupă moaște; cei ce suferă de Paște!
căci atunci, Domnul iubit, pentru toți s-a răstignit
și-s în stare să parcurgă, în genunchi, o cale lungă
pentru a simți, la rând, chiar puțin, cât un grăunt
din imensa suferință, ce-a purtat-o Dânsu-n Ființă
pentru-a omului trezire; spre a noastră mântuire.

Întru evoluția spirituală, ei sunt cei măriți pe scară!
chiar de-acum n-au studii-nalte, masterate; doctorate.
Ceea ce-n final contează, încă nu se studiază!
la Sorbona sau la Yale... prin gândiri raționale.

Învățăm economia, însă nu și omenia!
cum să reușim în viață, cum să ne-aranjăm la față
spre-a atinge o mărire, fără urmă de smerire
cu respect spre senectute, însă nu și-nspre virtute...

Dacă-n ere-ndepărtate, ce-s de mii de ani uitate
simțurile-au dat povață, înspre-a ne menține-n viață,

dacă-n veacuri și instinctu,-n rațiune-și pierde chipu'
pe motiv ca judecata să-și dezvăluie răsplata
vieții-n dânsa exersată, mai bună și de durată,

dacă tot prin rațiune, logica-ntru noi va spune
că durerea ce o ducem, răstigniți pe-a vieții cruce
și într-altul e la fel... deci să-avem milă de el,

dacă-n alte multe ere, constatăm, poate-n tăcere
cum morala ne cuprinde, fără stări de simțăminte!
fără gânduri sau alt zvon, devenind doar un sindrom,

într-un alt hăt, viitor! chiar și ele-și pierd din rol
supuse de înțelepciunea, ce în etică-i cu rațiunea
cuprinsă fiind și de-o iubire, ce înduioșează-n fire...

Toate pe aici sunt date, înspre-a fi apoi purtate
'n viețile ce vor să vină, pentru a trăi-n lumină
doar că jos ele-s ascunse; în triada trupului pătrunse
urmând, prin simțiri și cuget, eul să le urce-n suflet
și-n a sinei conștiență, să devină-o permanență
definită fiind prin stări... soiuri de reprezentări...

Dacă-n cale am tot dat, de cei buni și-acei cu drag
n-am ajuns până-n liman, să mă văd cu vreun dușman!
Unul n-a fost să mă-oprească, cumva să mă dojenesc!
Nu s-a întâmplat nimic, să mă-mpiedic de-un potrivnic!

Mulți de spada mea-au murit!... Trebuia să-i fi zărit!
Unde oare-au fost ascunși, cei care mi-au fost opuși!?

Totu-i potrivit cu artă; nu găsești motiv de ceartă!
Peste tot doar armonie... N-aș zice chiar veselie!
dar așa, privind în toate, o perfectă echitate...

Pe aici, prin drumuri sfinte, nu există ochi și dinte.
Vor fi numai întâlniri, ce-s cu bune pomeniri!
dar necum căci nu-s în preajmă, cei care au fost cu vrajbă.
Ei s-aici!... ochiul nu-i vede! chiar scrutând pe îndelete...

Până să se-ajungă sus, se urmează un parcurs
pe unde vei fi spălat, de tot rău-acumulat,
stările de-adversitate, fiind complet eradicate,
dar și părțile cu dare, înspre-a lui înfățișare.

Dar de nu rămâne-n loc, bine... nici măcar un bob!
drumul se împotmolește, căci accesul se oprește
în ideea, că prin Rai... chiar nu ai motiv să stai!

Omul, cu-actualele-i structuri, are-acolo legături
cu trei Ceruri diferite, care-l pot cumva admite
dacă pe parcursul vieții, promovate-au fost prin lecții.

Altfel de le traversează, conștiența îl fentează
ea pierzându-se încet, cu cât nu le-a fost adept,
iar pe-acolo, solitar, pierde tot ce ar fi dar
pentru ca în altă soartă, să nu fie mână moartă

sau va fi să tot coboare, pe unde nu-i sărbătoare,
unde suferința-nvață, cum că rău-i rea povață...

În primul poate să pătrundă, de etica i-a fost fecundă,
în al doilea va să urce, de religia i-a stat drept cruce,
(fiecare cult tratează, Cerul care-l promovează),

iar în ultimul, fiind credincios; doar de-l știe pe Hristos!
precum Eu, universal, peste ce-i spiritual!
și de a-nțeles forfota, care a cuprins Golgota
fiind acolo un nivel, unde conștiența-i dată-n El...

Nici străini n-am întâlnit... sau poate i-am ocolit!
Abia când am coborât, cu câțiva m-am petrecut.
Unii mai prietenoși, alții poate mai scorțoși,
dar cum nu era-mpărțeală, totu-i fără de sminteală...

Foiala-n zonă este mare, căci munca e cu ardoare.

Toți lucram la un destin, urmând jos să ne-ntâlnim
de cumva aveam în fire, oarece asemuire
sau de ițele-nșirate, se urzeau pe-amestecate.

Acolo ne sfătuiam, ne-ajutam, ne-ngăduiam
grupurile fiind alese, pe rudenii și-interese
ghidați fiind cu zel și drag, de zeii pe-acolo-n rang
ce dețin puteri și-nclinul, înspre-a ne croi destinul...

Pentru cei ce vor fi frați... și-alte rude... încarnați,
ce-și împart ereditatea, începând cu-antichitatea
e mai mult stres și efort, să pui sorțile-n acord
căci ele se-ntrepătrund, cu detalii-n sens profund.

Pe acolo-ai să-nțelegi, că părinții tu-i alegi!...
Nici gând de-a le imputa: voi m-ați vrut! și sunt așa
ori că m-ați adus pe lume, moștenind din voi cutume
sau blestemul dus în cârcă, de o generație cu zbârcă.

Mofturi pentru cei născuți și crescuți mai... abătuți.

Asta-i pentru că prin corp, se primesc multe în orb
transmițând prin generații, ale trupului formații,
dar care sunt moștenire, doar cu-a sorții potrivire!
iar destinu-ți aparține!... karma-având izvor în tine...

Dintre rude ce-ți vor fi, prin sânge sau cumetrii,
prieteni sau chiar dușmani, în decursul unor ani
în ceea ce va urma, mulți vor fi din viața ta!

ș-asta pentru-a face plata ori pentru a da răsplata
faptelor ce v-au legat și cumva v-au afectat
cum și-aici, mulți dimprejur, sunt din ultimul sejur...

Însă-i o absurditate, să te crezi venind din spate
pe aceeași linie ereditară, înșirată fiind pe-o scală.
Strămoșii, care îți sunt dați, nu-s cei astăzi venerați
ca fiind neamurile tale, din trecut, prinși în anale.

Dacă-n viață ești ceva, altcândva-ai fost altcumva!
Viețile care se leagă, nu ies din aceeași teacă!
Dacă azi ești de-o etnie, dat va fi alta să-ți fie.

Ce te leagă de trecut, nu este decât un trup
care-n fiecare afirmare, e cu altă încadrare.

De acuma, neamul tău... are-n față un neam rău,
întru alte vieți trecute, voi poate i-ați stat în frunte
și făcând parte din el, cu-actualu-ați dus răzbel...

Cum și genul este dat, să tot fie alternat
căci în cursul evoluție și sexul are contribuție!
Diferența dintre ele,-i ca distanța dintre stele
când vorbim de-atașamente, viețuiri și sentimente...

Totu-i dat de legea karmei, care joaca rolul spaimei
căci nimic nu-i stă în cale, spre-o mai lungă răzbunare...

Dar al omului traseu, principal este prin Eu!
prin ereditatea spirituală; nu prin cea materială!
care-n sine, deocamdată, doar pe el îl recomandă
cel care-i cu conștiența, ce eului va da prezenta,

care-n timp se va impune, doar de trupul se opune
la tot ce îl înconjoară; tot ce-i vine din afară
prin contraste și contact, ce prin simțuri au impact.

Orișicum ar fi în plată, starea omului e complicat.

Acest fapt ne semnalează, că nu duhul se-ntrupează!
De-ar veni iarăși la viață, poate-ar fi cu-aceeași față!
crezând el, din moș în moși, că are egali strămoși...

Evoluției nu-i stă în fire, să ne dea doar o menire,
să fim de la cap la coadă, născuți sub aceeași mantră.

Ca să nu se izinească... sau să nu se plictisească!
va dori mereu noi roluri, întru neamuri pe noi soluri,
nu să bată apa-n piuă, de cu seară până-n ziuă
având ea aceleași rude, pe care să le tot ude
pe pământul strămoșesc; pe unde răsar și cresc...

O problemă cu restricții, este cum ți-alegi părinții!

Karma și destinul nou, te închid ca într-un ou
obligând ereditatea, să-și regleze-afinitatea
cu ce-n ele se arată, ca fiind datorii spre plată.

Astfel că-i vei căuta, pe acei ce ți-o vor da
nu numai prin al lor trup, ci prin ce sunt și ca grup!
rude, stare socială, cultură, rasă... chiar și-o țară!
Apropo, de ce mai sus, spuneam că nu merge uns.

Pentru-a-i nimeri la fix, ca pe jos să nu dai chix
le vei cerceta trecutul, celora ce-ți poartă-avutul
căutându-i pe vechi urme, după-al lor tată și mume!
după-ai lor stră-străbunici, pe când nu erau în cronici

începând cu generații, vechi, de secole-n relații
care, împreună,-apoi, vor converge spre cei doi,
cei care-ți vor fi părinți, prin destin îndreptățiți
să îți lase-n moștenire, trăsături spre stăpânire

sau de ce nu și-o avere!... Karmic și ea e-n vedere
de ai fost acel cu dare; nu-mpărțind mare valoare!
ci doar... din alt tău un pic, bucurat-ai și-un calic,

cum și sărăcia să îți fie, o velință... sau scufie!
dacă-ai fost cumva avar; milostenia fiindu-ți calvar...

Dintre cele pomenite, multe-s, însă dăruite!
cunoscute ele fiind, pân' să se strecoare-n timp
apărând încorsetate,-n arhetipuri... sus plasate
a căror manifestare, susțin viețile prin care
omului-i apar trăite, ca fiind chiar de el stârnite.

Liberul, fără somație, valabil e doar în Creație!
manifestarea fiind urzeală, din Facerea primordială,
însă, obligată să urmeze, căi sub alte dioceze.