În general, din punct de vedere uman, tot ceea ce facem trebuie să conteze. Iar, a conta, în accepțiunea omului, înseamnă a pune în balanță efortul necesar realizării sau atingerii unui obiectiv în funcție de cei care beneficiază de împlinirea acestuia. Prin urmare, atunci când evaluăm faptele noastre, nu ne gândim în esență la valorile lor morale ori la principiile după care ar trebui evaluate, ci, în principiu, la cât beneficiu ne oferă energia și timpul alocat pentru dobândirea lor. De aceea, în general, tindem, înainte de toate, să apreciem tot ceea ce este în jurul nostru fie în funcție de modul în care prezența a ceea ce se manifestă ca realitate devine orizontul în care trăim, fie prin evaluarea fenomenelor care ne definesc ontologic prin manifestarea lor ca evenimente, apreciind în esență existența lor în funcție de cât de folositoare ne sunt.
Umanitatea noastră este, în contextul acestor afirmații, ochiul care cu vederea pradă fiecare rază de lumină care aleargă prin întuneric. Fapt ce revelează că a trăi asemenea nouă este despre cum ne adaptăm spre a consuma tot ceea ce ne înconjură. Dar și că tot ceea ce contează se referă la a cântări nu cât și de mult este un eveniment valoros, ci cum poate fi dobândit, deoarece suntem născuți pentru a-l trăi.